Flow low, wow!...low :X

Azi, fără să filozofez (prea mult), fără prea multe sentimentalism, vreau să vă povestesc despre cea mai reusită petrecere la care am fost(sper să nu fi omis una mai tare).

Încep cu începutu’, ca tot omu’: sâmbătă…pe la 7 am ajuns @t Denysuk@’s place..şi de acolo, am plecat spre locul petrecerii, toate cu speranţe de distracţie, sau măcar să ieşim din monotonia oraşului.

Ce m-a impresionat a fost peisajul…frumos, ca la bunica acasă [:D :X], maci, soare…căsuţa micuţă, draguţă, exact cum îmi doresc eu …departe de oraş, linişte, alături de prieteni.

Deşi, la început, petrecerea părea ruinată din cauza unui mic(mare accident-pe această cale vreau să le mulţumesc tutoror celor care mi-au fost alături în acele momente grele, în special la mami lu' Deny], petrecerea părea să fie una reuşită, în ciuda discuţiilor contradictorii pe teme muzicale, EU CRED(nu ii fac reclama lui Dorel Caprar, nu vă faceţi griji) ca la un party trebuie sa accepţi că nu toţi ascultăm acceaşi muzică şi în momentul în care DJ-ul nu dă “play” genului tau, nici nu faci show, nici nu schimbi melodia la mijlocul ei, cel mai bine…ori incerci să ignori sound-uk, ori pur şi simplu: ieşi în curte :D.

După ce au plecat cei pe care nu îi cunoşteam, am rămas alături cei care credeam că îi cunosc, dar defapt cunoşteam doar o parte a personalităţii lor, cea pe care o afişează în cele 7 ore de la şcoală.
Ne-am simtit super bine, cel puţin eu, nu am dormit o secunda, am dansat,i-am cantat Denisei )apropo nu te uit că m-ai pus să cânt melodia aia cu buchetu de trandafiri [>:P]), ne-am machiat cu frişca, am vorbit discutat, am vazut apusul &rasaritu’, am facut curat(copii cuminti ce suntem), l-am pus de Bogdan să tot zică “La naiba!”, i-am furat bluza lui Andrei, mi-am distrus balerinii, am testat rezistenţa la Finlandia (stim toti cine e “the winner”, deşi tre să îi dăm menţiune şi Denisei), am dat/primit bessitos(vorba lu Nico) şi nu în cele din urmă, am cântat cu Mădă, Deny şi Ioana: FLOW LOW, WOW! LOW…(ne-a luat toată noaptea să îi facem pe băieţi să înţeleagă că e aşa e melodia [:D])

Pe la 16 ani, nu stiam de faima sau de bani… zi de zi visam, iubirea ta…

sper să dăm "repet" cât mai repede :D

flow low wow..flow :X

Roxxanna-about THE PARTY:X

Amintindu-mi trecutul ca să mă pregătesc pentru viitor

Azi e o zi specială pentru mine şi pentru o persoană dragă.
Azi vreau să îi arat colegei mele, D. care azi face 16 anişori cât de mult o iubesc eu pe ea, chiar dacă e umpic cam stresată şi aş vrea să îi fac o mică supriză prin acest post(deşi de dimineaţă bănuia ceva :-s), totuşi voi pune post-ul pregatit de aseară:

17 septembrie 2007 dimineaţă...Arad, CNMN...prima zi de liceu, după ce am stat la „careu” cu doi colegi ce îi ştiam de pe mess. . .şi dupa ce am facut cunoştinţa cu diru’, o colegă, aparent cam zăpacită (după aceea s-a confirmat prima imprensie), a venit direct la mine, să mă întrebe dacă vreau să stau cu ea în bancă...ok, eu cam înspăimântată la vremea aceea de tot ce însemna CNMN, am acceptat :D (şi nu-mi pare rau...)
Cu timpul, am ajuns prietene, prietene bune...chiar daca ne mai ciondrănim uneori..pentru că D. a mea e mult prea stresată, prea pune tot la suflet şi mai şi suferă pentru cine nu treuie(dar asta e, fiecare experienţa e o treaptă pe care urcam şi noi suntem deabia la inceput:D).Azi, am ajuns să am mare încredere în ea, să o iubesc mult şi să fie una dintre cele mai bune prietene, chiar dacă uneori parul ei e în „grevă” şi îmi zice că nu am ureche muzicală şi nici voce (asta-i o minciună >:P).

p.s:nici eu nu's perfectă...dar aici e vorba de Deny:P
1, 2, 3...au trecut vreo 8 luni de când ne cunoştem, de când stăm zi de zi, şapte ore în aceeaşi bancă, de când râdem (...ar trebui să ne vedeţi în acţiune...când dăm frău liber imaginaţiei, etc...:D ), de când circulăm cu minunatele tramvaie cu inimioare etc.
Deci...D. e crazy, zăpăcită, talentată (la faza asta să nu te umflii în pene...pls:)) )mai nou şi împiedicată (am realizat că boala asta e transmisibilă).
Sper sa-ţi placă chestiile astea prin care am încercat eu sa-ţi arat, măcar umpic, cât de mult ţin la tine.

Iţi doresc, azi, când îmbătrâneşti, să reuşeşti să-ţi împlineşti toate visele şi să rămâi mereu acceaşi persoană sinceră.
La mulţi ani, Denysuk@ mea!!! Fortza Shobo & * * să fie cu tine mereu!

Roxxanna-un dar de ziua Denisei

Nu vreau ca Ei sa ma schimbe

Hy, I’m Roxx’, I’m sixteen and…I’m ME.

Nu sunt perfectă şi nici nu sper că voi fi vreodată . . . am defecte, poate mai puţine decât cred unii. hobby-ul meu e: să râd.

Dacă râd, sunt veselă; dacă sunt veselă, uit de probleme; dacă uit de probleme, sunt fericită. Râsul face parte din fericirea mea, face parte din mine.

Azi, sunt revoltată pe schimbări, schimbări pe care nu vrei să le faci, dar ţi se impun…şi fără voie (dar de nevoie) le accepţi. De ce trebuie să încetezi prietenia cu o persoană, doar pentru că pe noul partener îl deranjează? De ce să renunţi la ceva ce ţi place, doar pentru că moda s-a schimbat? De ce încetezi să fii sincer?

Dar, problema mea e alta: Nu vreau să mă schimb, vreau să am mereu o gândire pozitivă, să văd viaţa la fel de roz, chiar dacă unerori, sunt conştientă că vor fi şi momente gri.

Când eram azi dimineaţă în Lux, în timp ce visam cu ochii la cappucino, mă găndeam...cum va fi bunica Roxxy . . .(ştiu gîndesc departe)...ca mamă...cred că voi fi super zăpăcită (ai mei mi-au spus azi ce o să fac dacă şi peste ceva vreme, voi fi la fel de neatentă şi voi scapa copilul din breţe, sau chestii de genu' :-S )....dar ca bunică? Voi fii tot aşa veselă, ameţită, îmi voi pune în pericol viaţa de 3 ori pe zi? Viaţa mă v-a schimba, mai exact: mă vor schimba?

Acum ceva vreme, cineva, X, mi-a reproşat că sunt prea veselă, că nu pot fii serioasă . . .Ca o fată naivă ce sunt, chiar l-am crezut, am început să îmi analizez atitudinea şi am realizat că 80% din zi râd. Ok...am încercat să mă schimb. Era joi de dimineaţă, prima oră edu...eu :serioasă , a doua oră identic, a 3-a ... atitiudinea rezistă, chiar şi cu bancurile de rigoare...m-am chinuit să nu fac atâta haz..deja colegele deveneau suspicioase....eu, tot serioasă....pe la sfârşitul zilei....am început o mică anchetă....mi-am întrebat prietenii:”Ţi se pare că râd prea mult? Poţi discuta cu mine lucrui serioase?"etc . . .Azi…am dezlegat misterul, rezolvat problema şi am făcut planul de bătălie pe următorii doi ani şi o lună:

1.X nu mă cunoaşte destul şi vrea să mă schimbe.

2.Nu voi mai asculta de oricine (a nu se înţelege greşit, X nu e oricine) voi asculta de persoanele cu adevărat importante şi doar dacă sunt în concordanţă cu părerea mea proprie.

3.De azi, sunt tot eu...rămân eu, nu mă sfiesc să râd...iar cu X voi discuta pe teme de genul : poluare, religii, războaie, politică etc.I’m scared of changes…I’m afraid of big changes….I don’t want around me people who wanna change me…I want that the changes come from inside my heart….

RoXxanna-când lumea încearcă să mă schimbe

de aici a pornit totul . . .

“Ce este iubirea pentru mine?”-tema eseului pe care am început să-l scriu, fără să am o idee clară despre conţinut.
Ca orice adolescent al secolulului XXI, aproape dependent de instant messenger, care scrie la tastatură de pe vremea lui Mario, când mergea la grădiniţă, am deschis „motorul de căutare”, am dat search şi am găsit destul de multe site-uri ce tratau această temă, deoarece, trebuie sa recunoastem...
Colega mea Denisa, mă sfătuia, acum câteva ore, ca pentru o reuşită a eseului, să pornesc mess-ul şi să am o conversaţie cu o persoană, X, dar cum . . . nu era „on” sunt nevoită să fiu sinceră, neinfluenţată de anumiţi fluturaşi ce fac adesea raliuri prin stomacul meu.
Iubirea-sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus, dragoste, amor sau ataşament sufletesc (simaptie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau "ceva", aşa e descrisă iubirea în DEX şi asta cred şi eu, iubirea nu e doar faţă de o singură persoană.Îmi place să cred că iubesc viaţa, iubesc momentele pe care le trăiesc cu intensitate, iubesc să fac anumite lucruri sau să fiu în apropierea unor persoane.
Dar, ce e defapt iubirea pentru mine?Cred că în sufletul meu există două părţi mari, El şi restul. Restul e important, până în momentul în care îl voi întălni singurii ce îmi vor fi aproape, sunt cei pe care îi iubesc, familia, prietenii sau unele lucruri ce îmi plac.
Despre, adevărata iubire, consider că încă nu pot vorbi, deorece nu am avut ocazia să o întlanesc.Însă, ca orice om, am avut experienţe frumoase, cnd am fost îndrăgostită, aveam fluturaşi in stomac, îmi bătea inima mai repede când era în apropiere sau doar când îi auzeam numele.
A iubi cu adevărat e ceva mult mai complex, trebuie să ai maturitea de ai accepta defactele, nu doar de îi idolatriza calităţile, necesită respect, încredere şi sinceritate reciprocă, necondiţionată; dar totodată necesită maturitatea de a nu te plictisi, de a putea simţi ceva nou la fiecare relaţie, ceea ce cred că îmi lipseşte la aceasă vârstă. De curând am realizat ceva ce nu credeam că mă defineşte....sau cel puţin dacă nu mă defineşte, sunt părţi ale caracterului meu , răsfăţul şi egoismul.Da, deşi mi-e ruşine să recunosc, asta sunt, chiar dacă "am aruncat păpuşa într-un colţ al odăii, o ignor, nu-mi mai place, mă macină gândul că alt copil s-ar putea juca cu ea", sunt egoistă, deşi nu vreau, încer să mă schimb şi cred că atunci, când îmi voi putea modela sentimentele şi caracterul, voi fi în stare să ofer iubire şi să primesc.
Totodată, cred că îmi impun să fiu "îndrăgostită", această stare îmi face mult bine, chiar dacă de cele mai multe ori urmează lacrimi, consider că toate experieţele ne ajută să creştem şi nu este suficient să "înveţi " din experienţele celor din jur, cel mai bine e când îţi dai seama singur de greşeli, experienţa fiind cel mai dur profesor, prima dată ne dă testul , apoi spune care era lecţia.
Un gest care mă irită la generaţia noastră, e faptul că mulţi dintre noi, pur şi simplu aruncămvorbe în vănt, fără a le înţelege exact ce înseamnă.Azi, se spune mult prea uşor, "Te iubesc!", pentru unii e tot atât de simplu ca "mergi la piaţă să-mi cumperi cartofi", valoarea cuvintelor se pierde şi e trist că acum spunem oricui ceva, ce altadată putea însemna cât o declaraţie de 10 pagini.
Cineva...spunea....”poate pentru lume eti o simpla persoana...dar pentru o persoana poti fii intreaga lume”....cred in asta..cred in iubire....visez la iubire..si-mi doresc sa o am... dar stiu că asta se va întămpla doar cănd mă voi maturiza.

RoXxanna-eseul pentru Lb si Literatura romana