“Ce este iubirea pentru mine?”-tema eseului pe care am început să-l scriu, fără să am o idee clară despre conţinut.
Ca orice adolescent al secolulului XXI, aproape dependent de instant messenger, care scrie la tastatură de pe vremea lui Mario, când mergea la grădiniţă, am deschis „motorul de căutare”, am dat search şi am găsit destul de multe site-uri ce tratau această temă, deoarece, trebuie sa recunoastem...
Colega mea Denisa, mă sfătuia, acum câteva ore, ca pentru o reuşită a eseului, să pornesc mess-ul şi să am o conversaţie cu o persoană, X, dar cum . . . nu era „on” sunt nevoită să fiu sinceră, neinfluenţată de anumiţi fluturaşi ce fac adesea raliuri prin stomacul meu.
Iubirea-sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus, dragoste, amor sau ataşament sufletesc (simaptie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau "ceva", aşa e descrisă iubirea în DEX şi asta cred şi eu, iubirea nu e doar faţă de o singură persoană.Îmi place să cred că iubesc viaţa, iubesc momentele pe care le trăiesc cu intensitate, iubesc să fac anumite lucruri sau să fiu în apropierea unor persoane.
Dar, ce e defapt iubirea pentru mine?Cred că în sufletul meu există două părţi mari, El şi restul. Restul e important, până în momentul în care îl voi întălni singurii ce îmi vor fi aproape, sunt cei pe care îi iubesc, familia, prietenii sau unele lucruri ce îmi plac.
Despre, adevărata iubire, consider că încă nu pot vorbi, deorece nu am avut ocazia să o întlanesc.Însă, ca orice om, am avut experienţe frumoase, cnd am fost îndrăgostită, aveam fluturaşi in stomac, îmi bătea inima mai repede când era în apropiere sau doar când îi auzeam numele.
A iubi cu adevărat e ceva mult mai complex, trebuie să ai maturitea de ai accepta defactele, nu doar de îi idolatriza calităţile, necesită respect, încredere şi sinceritate reciprocă, necondiţionată; dar totodată necesită maturitatea de a nu te plictisi, de a putea simţi ceva nou la fiecare relaţie, ceea ce cred că îmi lipseşte la aceasă vârstă. De curând am realizat ceva ce nu credeam că mă defineşte....sau cel puţin dacă nu mă defineşte, sunt părţi ale caracterului meu , răsfăţul şi egoismul.Da, deşi mi-e ruşine să recunosc, asta sunt, chiar dacă "am aruncat păpuşa într-un colţ al odăii, o ignor, nu-mi mai place, mă macină gândul că alt copil s-ar putea juca cu ea", sunt egoistă, deşi nu vreau, încer să mă schimb şi cred că atunci, când îmi voi putea modela sentimentele şi caracterul, voi fi în stare să ofer iubire şi să primesc.
Totodată, cred că îmi impun să fiu "îndrăgostită", această stare îmi face mult bine, chiar dacă de cele mai multe ori urmează lacrimi, consider că toate experieţele ne ajută să creştem şi nu este suficient să "înveţi " din experienţele celor din jur, cel mai bine e când îţi dai seama singur de greşeli, experienţa fiind cel mai dur profesor, prima dată ne dă testul , apoi spune care era lecţia.
Un gest care mă irită la generaţia noastră, e faptul că mulţi dintre noi, pur şi simplu aruncămvorbe în vănt, fără a le înţelege exact ce înseamnă.Azi, se spune mult prea uşor, "Te iubesc!", pentru unii e tot atât de simplu ca "mergi la piaţă să-mi cumperi cartofi", valoarea cuvintelor se pierde şi e trist că acum spunem oricui ceva, ce altadată putea însemna cât o declaraţie de 10 pagini.
Cineva...spunea....”poate pentru lume eti o simpla persoana...dar pentru o persoana poti fii intreaga lume”....cred in asta..cred in iubire....visez la iubire..si-mi doresc sa o am... dar stiu că asta se va întămpla doar cănd mă voi maturiza.
Ca orice adolescent al secolulului XXI, aproape dependent de instant messenger, care scrie la tastatură de pe vremea lui Mario, când mergea la grădiniţă, am deschis „motorul de căutare”, am dat search şi am găsit destul de multe site-uri ce tratau această temă, deoarece, trebuie sa recunoastem...
Colega mea Denisa, mă sfătuia, acum câteva ore, ca pentru o reuşită a eseului, să pornesc mess-ul şi să am o conversaţie cu o persoană, X, dar cum . . . nu era „on” sunt nevoită să fiu sinceră, neinfluenţată de anumiţi fluturaşi ce fac adesea raliuri prin stomacul meu.
Iubirea-sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus, dragoste, amor sau ataşament sufletesc (simaptie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau "ceva", aşa e descrisă iubirea în DEX şi asta cred şi eu, iubirea nu e doar faţă de o singură persoană.Îmi place să cred că iubesc viaţa, iubesc momentele pe care le trăiesc cu intensitate, iubesc să fac anumite lucruri sau să fiu în apropierea unor persoane.
Dar, ce e defapt iubirea pentru mine?Cred că în sufletul meu există două părţi mari, El şi restul. Restul e important, până în momentul în care îl voi întălni singurii ce îmi vor fi aproape, sunt cei pe care îi iubesc, familia, prietenii sau unele lucruri ce îmi plac.
Despre, adevărata iubire, consider că încă nu pot vorbi, deorece nu am avut ocazia să o întlanesc.Însă, ca orice om, am avut experienţe frumoase, cnd am fost îndrăgostită, aveam fluturaşi in stomac, îmi bătea inima mai repede când era în apropiere sau doar când îi auzeam numele.
A iubi cu adevărat e ceva mult mai complex, trebuie să ai maturitea de ai accepta defactele, nu doar de îi idolatriza calităţile, necesită respect, încredere şi sinceritate reciprocă, necondiţionată; dar totodată necesită maturitatea de a nu te plictisi, de a putea simţi ceva nou la fiecare relaţie, ceea ce cred că îmi lipseşte la aceasă vârstă. De curând am realizat ceva ce nu credeam că mă defineşte....sau cel puţin dacă nu mă defineşte, sunt părţi ale caracterului meu , răsfăţul şi egoismul.Da, deşi mi-e ruşine să recunosc, asta sunt, chiar dacă "am aruncat păpuşa într-un colţ al odăii, o ignor, nu-mi mai place, mă macină gândul că alt copil s-ar putea juca cu ea", sunt egoistă, deşi nu vreau, încer să mă schimb şi cred că atunci, când îmi voi putea modela sentimentele şi caracterul, voi fi în stare să ofer iubire şi să primesc.
Totodată, cred că îmi impun să fiu "îndrăgostită", această stare îmi face mult bine, chiar dacă de cele mai multe ori urmează lacrimi, consider că toate experieţele ne ajută să creştem şi nu este suficient să "înveţi " din experienţele celor din jur, cel mai bine e când îţi dai seama singur de greşeli, experienţa fiind cel mai dur profesor, prima dată ne dă testul , apoi spune care era lecţia.
Un gest care mă irită la generaţia noastră, e faptul că mulţi dintre noi, pur şi simplu aruncămvorbe în vănt, fără a le înţelege exact ce înseamnă.Azi, se spune mult prea uşor, "Te iubesc!", pentru unii e tot atât de simplu ca "mergi la piaţă să-mi cumperi cartofi", valoarea cuvintelor se pierde şi e trist că acum spunem oricui ceva, ce altadată putea însemna cât o declaraţie de 10 pagini.
Cineva...spunea....”poate pentru lume eti o simpla persoana...dar pentru o persoana poti fii intreaga lume”....cred in asta..cred in iubire....visez la iubire..si-mi doresc sa o am... dar stiu că asta se va întămpla doar cănd mă voi maturiza.
RoXxanna-eseul pentru Lb si Literatura romana
2 comentarii:
e foarte fain tot asa inainte roxi:*:*:*
“Ce este iubirea pentru mine?”
hmm... nu o să ştii niciodată. nimeni nu ştie. dar e bine că încerci să o cauţi. numai bine.
Trimiteți un comentariu